Razvan

Pasteti fericiti!

2010-04-02T01:40:00.004+03:00

Fie ca lumina invierii..... mda, serios?
Deja nu mai pot, in preajma celor doua sarbatori mari in calendarul crestin ortodox, respectiv catolic.. nu mai am aer, de la atata lumina si caldura cata se ureaza in jurul meu. Chiar asa?
Chiar nu mai exista un simplu "Craciun fericit!"? "Pasti fericit!" zgarie pe careva pe creier? A, ca sa nu mai spun, de ce e "Paste", si nu "Pasti"? Am alergie la cuvantul "Paste"!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Greu.. dar ce sa facem, o sa pastem cumva si in 2010.. singura problema e ca doar in preajma acestor sarbatori se indeamna lumea reciproc la bunatate, milostenie, post, piosenie, pocainta, bla bla.. in primul rand daca faci asa ceva faci pentru tine nu pentru altii, si apoi.. de ce doar de doua ori pe an? De ce nu tot timpul, daca tot avem atata lumina in suflet?
Eu macar nu ma dau rotund.. ma bucur de sarbatori, inseamna foarte mult pentru mine, dar mai mult datorita amintirilor cu sarbatori normale din trecut.. nu datorita orgiei comerciale care are loc in aceste perioade din an.. cand oamenii dau iama in supermarket si rup rafturile, la propriu si la figurat.. ca sa intre apoi in spital, de cat s-au indopat.. ca de, asa e traditia.
Nu, traditia e ca familia sa se reuneasca, sa se recreeze legaturile, sa se depene amintiri, sa se stea la un pahar de vorba, la o mancarica mai neaosa, dar nu pana intram in spital.
Eu asa vad sarbatorile.. si de aceea le respect si le tin.. dar ce ma inconjoara acum ma lasa rece.
Nu imi lumineaza nici sufletul, nici mintea..
Hristos a Inviat!

Nu...

2010-03-12T14:25:00.003+02:00

Nu.. am inspiratie astazi.
Nici nu trebuie sa am, important e ca vreau sa scriu ceva.
Cuvantul "Nu", chiar daca de cele mai multe ori baietilor le place sa creada ca inseamna "Da", venind din partea fetelor.. e uneori un subiect tabu.
De cele mai multe ori avem o retinere in a spune "Nu", si ne trezim implicati fara voia noastra in cine stie ce actiuni sau promisiuni, ori pentru ca am zis "Da", ori pentru ca nu am avut puterea si hotararea de a zice "Nu".
Nu inseamna ca trebuie sa fim negativisti, insa e important ca uneori sa stim sa spunem "Nu".
E sanatos, si util, si inseamna sa fim sinceri atat cu cei din jur, dar si cu noi, pentru ca de multe ori spunem "Da" pentru a nu fi judecati, sau din mila, compasiune, obligatie, etica, si alte motive mai mult sau mai putin nobile.
Ne sperie gandul ca cineva ar putea sa se supere cand il/o refuzam.
Nu ar trebui sa fie asa.. atata timp cat noi stim ca suntem bine intentionati, nu ar trebui sa ne simtim vinovati ca suntem sinceri, nu ar trebui sa ne implicam sau sa acceptam lucruri, daca nu dorim.
Exista evident si situatia cand noi suntem refuzati la randul nostru. E ciudat, dar se mai intampla, si exista cazuri consemnate in istoria moderna, cand si eu am fost refuzat la randul meu ;).
De asemenea, se stie ca un "Da" va veni de obicei dupa mai multi de "Nu". E o "lege" valabila in majoritatea situatiilor si contextelor.
Astfel, daca constientizam importanta si rolul unui "Nu", in timp o sa reusim sa ne schimbam atat pe noi cat si pe cei din jur.. si vom deveni mai deschisi, pozitivi.
Ideea este sa nu luam nimic personal.. chiar daca uneori un refuz ne mai taie din elan.
Omul e schimbator, femeia e si mai schimbatoare... ce parere aveti, e adevarat?
Da? sau Nu?

P.S. : fara "Nu", "Da" nu ar mai avea nici un farmec.. parerea mea

1 an

2010-02-22T01:16:00.004+02:00

A trecut un an de cand mi-am inceput activitatea in blogosfera.. ce pompos suna :D
Asta conteaza mai putin, ceea ce e de apreciat e ca nu am renuntat la blog, chiar daca nu l-am populat prea tare cu articole, si chiar daca nu am foarte multi vizitatori.
Am obiceiul sa ma plictisesc repede, cu atat mai mult cand vine vorba de lucruri mai putin importante.. cum ar fi acest bloguletz.
Nu mi-am propus sa schimb vieti prin intermediul lui, pur si simplu e un fel de jurnal.
Un jurnal de care m-am atasat in timp si la care nu am de gand sa renunt.
Sunt constient ca unele articole sunt bunicele, altele sunt slabe, insa nici nu am pretentia unui jurnalist de clasa, desi, daca ne uitam putin in jur, nici jurnalistica nu mai e ce-a fost.
In plus, comentarii se pot face, dar e important sa se retina ca tot ce e scris aici e parerea mea, nu vorbesc in numele altora.
Am invatat lucruri noi de cand scriu aici.. am invatat printre altele, ca atunci cand editezi un text in format electronic, lasi spatiu dupa semnele de punctuatie. Am invatat ca nu conteaza neaparat sa postezi ceva in fiecare zi. Am invatat ca e o modalitate de a-ti crea o alta identitate.. nu una falsa, dar una prin care oameni total necunoscuti au posibilitatea sa cunoasca o parte din tine.
Ce fac fac pentru mine, nu pentru a cauta aprobarea celorlalti.
Dar daca cineva vrea sa ma cunoasca, poate ca ar fi interesant sa citeasca si cateva texte postate aici. Asta daca vrea sa intre in detalii.
Comunicarea scrisa ofera posibilitatea transmiterii unor mesaje interesante.. mesaje care nu se pot transmite verbal. Cand citesti ce a scris cineva, poti oarecum sa iti imaginezi ce simtea acel om in momentele in care a compus acel text. La comunicarea verbala, se pune accent si pe paralimbaj, astfel cuvintele conteaza mult mai putin in transmiterea efectiva a ideilor.
De aceea, scrisul, in format electronic, sau in format clasic, ramane una din ultimele posibilitati ale noastre de a ne ancora periodic in trecut.
Ce e scris, ramane scris, ramane acolo, e real, exista, e palpabil. Vorbele, se mai uita, se mai rastalmacesc.. dar textul ramane "martor" al trairilor tale din acea clipa.
Fotografia e iarasi o metoda de ancorare in trecut, insa ar trebui sa ii aloc o alta postare.
Dar oricum, ma refer la fotografia clasica, nu electronica.
Tehnologia e buna, pana la un punct.. pana la punctul in care noi incetam a mai fi oameni, si devenim roboti, intram pe modul "pilot automat".
Dar, pana una alta, inainte sa opresc bloc-notes-ul electronic si sa intru in lumea viselor, va salut pe toti cei care ati avut rabdarea sa cititi pana la capat, si va doresc o primavara insorita!

La multi ani!

2010-01-09T13:56:00.003+02:00

Nu am scris de mult.. anul a inceput mai greu pentru mine.
Nu in sens negativ, ci in sensul ca ma trezesc mai greu dupa sarbatorile de iarna.
Un nou an inseamna un nou inceput pentru toti.
Inseamna energie, optimism, si dorinta de a trai, de a experimenta.
Asta e parerea mea, cel putin. E important sa avem vise transformate in dorinte..
si dorinte transformate in teluri.. teluri care mai departe sa devina realitate prin energia si implicarea pe care le-o acordam.
Chiar daca nu ajungem mereu sus, e important sa tintim sus.
Cam atat deocamdata.
O sa revin odata cu inspiratia, care se pare ca e inca in vacanta.
Sanatate tuturor !

Intarziere

2009-06-30T22:50:00.007+03:00

De mici suntem invatati ca e ok si daca intarziem putin la ore.. las' ca merge si asa. La fel cum e ok si daca ne tine putin in pauza doamna invatatoare/profesoara. La fel cum e ok si daca trenul accelerat 1645 va intarzia 30 de minute.. din cauza ca alte trenuri care au avut prioritate au intarziat la randul lor. Nu e convenabil, dar nu avem de ales. La metrou, aceeasi poveste. Nu conteaza ca oamenii se calca in picioare.. de ce sa se respecte un program de 5 minute intre metrouri la orele de varf.. merge si la 15 minute.

Mereu se vor gasi scuze. Mereu vom gasi lucruri pozitive care sa estompeze lipsurile din societate. Mereu romanii vor fi mai destepti decat americanii de exemplu, despre care se stie ca au un nivel de inteligenta si pregatire intelectuala mai scazut decat noi, indienii , chinezii. Dar oare numai asta conteaza? Sa fim mai destepti? Si in ce consta a fi mai ''destept'' de fapt?

Sa analizam putin lucrurile.. noi stam capra ( da, nu am gasit o expresie mai potrivita ) la tot ce ne spun americanii.. aia prosti, habarnisti, dar care totusi la scolile lor mai slab cotate, lasa elevii sa isi aleaga materiile preferate, si ii lasa in pauza atunci cand suna clopotelul. Ori japonezii, care ne sunt net superiori inclusiv intelectual.. japonezii, care nu nici o resursa naturala, dar care au reconstruit de la zero doua orase rase de pe fata pamantului de americanii aia prosti, care conduc totul pe lumea asta ( nu e chiar asa, dar nu intram in politica ), si carora nimeni nu indrazneste sa li se impotriveasca.. japonezii, cei la care trenurile circula cu 300 km/h, si ajung mereu la timp, fara sa deraieze.

Exemple ar mai fi.. dar e bine ca suntem destepti.. ce ar fi lumea fara noi.. si apropo, ''Dorele, ia mana, ca zgarii vopseaua'' ;)

The way girls are..

2009-06-19T15:29:00.007+03:00

Acest scurt metraj vorbeste de la sine.
Explica relatiile dintre fete si baieti, prin prisma inocentei copilariei.
Se pare ca majoritatea comportamentelor si tendintelor le mostenim, iar daca nu, le dezvoltam la varste fragede.
Nu degeaba se spune ca personalitatea se dezvolta in proportie majoritara pana la varsta de 5 ani si ca cele mai diabolice fiinte ( ca ganduri, nu neaparat ca fapte ) pot fi tot cei mici, deoarece ei nu au constiinta, nu au discernamant pana in jurul acelei varste. Nu inseamna ca vor avea ganduri criminale.. insa nici nu vor regreta daca din greseala vor arunca o cutie cu vopsea de la etajul doi al unui bloc de locuinte!
Cred ca fiecare dintre noi, baiat sau fata, se poate identifica ori cu personajul principal, ori cu cel secundar din acest film.
Filmuletul e cuprinzator, la obiect.. si mi-a trezit nostalgia.
Iar la sfarsit, desi vom avea impresia ca doar ni s-a confirmat ce stiam despre fete, si ni se va naste in minte ideea ca le intelegem.. avem parte de o surpriza.. "noi" baietii.
Nu noi le intelegem pe ele.. ele ne inteleg pe noi; e ca si in bancurile cu Chuck Norris: nu tu il gasesti pe Chuck Norris, ci el te gaseste eventual pe tine.
Ele ne dau viata, fara ele nu putem trai. Asa ca e si logic intr-un fel ca noi sa nu le intelegem, dar ele totusi sa fie capabile sa patrunda in gandirea noastra practica si uneori destul de simplista.
E, dar pana la urma.. daca se poarta frumos, ne zambesc, sunt recunoscatoare pentru ce facem, si ne mai dau si un pupic.. cine a zis ca am dori mai mult de atat?

De ce...???

2009-06-11T02:13:00.004+03:00

Sa fie clar.. nu imi fac un obicei din asta, insa la sugestia unei prietene, am decis sa intru pe un teritoriu cu nisipuri miscatoare.. relatiile interumane, mai exact cele intre fete si baieti.
Si nu intra in discutie casatoriile, acolo treaba se complica.. acte, averi, et caetera.
I'll keep it simple.
Totul e frumos la inceput, incepi sa cunosti persoana respectiva, e ceva nou, ceva misterios, mereu vrei sa fi in preajma ei, telefoane, sms-uri, bip-uri ( erau la moda intr-o vreme, mai ales cele la ora fixa, prietenii stiu de ce ;) ) .Dupa aceasta perioada, relatia se destrama sau se sedimenteaza, si mai apoi se destrama.. sau devine o relatie in adevaratul sens al cuvantului.
Dragostea nu dispare.. daca a lipsit, ar trebui sa apara. Insa nu mai esti calare ( la figurat ) pe celalalt toata ziua, la urma urmei te nasti pe lume si pleci din ea singur, ai nevoie de spatiu personal, pentru ordine in ganduri, si alte activitati practice ( scobit in nas, de exemplu? ) .
Insa increderea reciproca dintre parteneri face relatia solida, le da amandurora liniste, energie, un sentiment de implinire. Si totusi, nu toate relatiile sunt pentru totdeauna. Noi stim asta, dar nu ne opreste nimic sa privim fiecare relatie mai serioasa ca pe una care ar putea dura for ever and ever and ever.
Toate bune si frumoase.. dar la un moment dat, nu mai merge. Exista altcineva, intervine plictiseala, nu reusesti sa treci peste anumite lucruri care te deranjeaza sau te-au deranjat in trecut in legatura cu "sufletul pereche". Si atunci intrebi, in gand sau cu voce tare: de ce?
Asa, curiosi din fire cum suntem, vrem sa stim totusi de ce, chiar daca in sinea noastra nu tinem neaparat sa stim, e clar ca e ceva neplacut.Insa a zis bine nenea Iancu Caragiale, "tradare sa fie, dar sa stim si noi". Vrem sa stim. Vrem sa simtim durere, tradare, vrem sa simtim ca suntem vii. In fine.. vine raspunsul, care o fi el. Insa ca baiat, mi-am dat seama ca nu e prea indicat sa intrebi fata "de ce?". Nu vreau sa para ca o jignire, insa de obicei motivele nu prea au sens, indiferent care ar fi acestea. Fetele( nu generalizam, desigur ) trateaza relatiile interumane, mai ales cele in care sunt implicate emotional, cu partea emotionala a creierului.. in consecinta, deciziile pe care le iau ele uneori in timpul relatiei, ori cand decid sfarsitul relatiei, nu prea au sens si logica pentru noi, baietii.
Exemplu de reactie ilogica:
Eram in clasa a Xa, cred.. era ziua indragostitilor, cica. Invit o tipa din clasa vecina, la o prima intalnire,doar noi doi, in afara scolii.. ca asa ne vedeam in fiecare pauza :)).
O iau de acasa. Era cu o prietena. Mergem la discoteca. Dansez cu ea. O vad ingandurata.
O intreb ce e, spune ca nu e nimic. Era cald inauntru. Ies 5 minute sa ma aerisesc.
Cand ma intorc, ea dansa si se saruta cu alt tip. Mna, nu suntem casatoriti. Are dreptul sa aleaga.
Dar de ce a ales acel tip? Nu e nimic personal, dar tipul nici nu avea toti dintii in gura ( nu era bebelus ).
Dar nu mai conta.. long story short.. am castigat un premiu pentru "cea mai senzuala pereche", intre timp. Dar cu prietena ei, nu cu "my valentine". Cand ne-au premiat, au cerut si un sarut de la cei doi "indragostiti". Am facut-o si p-asta. Si in final, le-am condus pe ambele acasa. Si atat ne-a fost. Stiu ca istorioara pare ridicola, insa la vremea aceea ma simteam chiar cool.
Morala: intotdeauna mergi cu doua fete la intalnire.. ;)
Exemplul II:
La un moment dat, o actuala fosta prietena incerca sa imi explice de ce e mai abatuta in ultima vreme, atunci cand eu voiam sa ii dau papucii, pentru ca nu ma mai simteam legat de ea, si banuiam si motivul. Nu, nu exista altul. Nu, tot pe mine ma voia. Doar ca incerca sa imi explice cat de sfasietor e sentimentul ei, acela care consta in faptul ca ea ma iubea pe mine, dar il voia si pe celalalt, despre care nu stia nimic, dar care era atat de misterios ( dooh ). Dar de fapt tot pe mine ma voia. Dar avea o gaura neagra in suflet; dap, asa a zis. Complicat. Ilogic, logic.
Ne-am impacat. Peste doua luni, ne-am despartit de comun acord. Nu lovesc in ea, nu exista resentimente, relatia nu avea viitor, a fost frumos cat a fost. Era doar un alt exemplu de gandire feminina, cand vine vorba de relatii.
Morala: a se evita gaurile negre in suflet.
Noi baietii suntem mai practici, mai logici, si chiar si cand invocam motive stupide pentru sfarsitul relatiei ( niciodata nu exista un motiv "bun", nu? ), au si o urma de logica.
Cum e fratele meu.. voia sa ii dea papucii prietenei, ceea ce a si facut, pentru ca ea accepta sa iasa cu el prea rar. Era un motiv cu o urma de logica, chiar daca partea ilogica e ca tipa era chiar misto, dar sa nu dramatizam.. sunt destule fete, chiar mai multe decat noi baietii, conform statisticilor.
Insa fetele.. or sa iti dea raspunsuri extrem de complexe uneori, dar la fel de neclare si ilogice.
Cel mai simplu e ca atunci cand nu mai merge, sa ne impacam cu ideea si sa o lasam balta.
E clar ca o fata nu o sa vrea sa te milogesti de ea.. in cel mai bun caz o sa ii trezesti instinctul matern, si o sa te accepte inapoi.. dar cine ar vrea o "mamica" cu care sa.. ?
Take it like a man! Si apoi du-te si traieste-ti supararea undeva nu in preajma ei.
E clar ca o relatie nu poate fi bazata pe mila. Nu am incercat sa fac tabere, fete si baieti, buni sau rai, sunt doar pareri si experiente proprii.
Salve! ;)

One man show

2009-06-09T00:40:00.011+03:00

Reclama.. e de admirat totusi maiestria pilotului.

Vise

2009-06-08T17:15:00.006+03:00

Toata lumea viseaza. Asta e clar.
Doar ca sunt curios daca toti baietii viseaza din cand in cand tipe necunoscute.
Nu va ganditi la vise eroice, ci din acelea simplute, de bun simt, dar in care nu apar persoane cunoscute, ci persoane pe care doar in vis pare ca le cunosti, dar apoi cand te trezesti iti dai seama ca habar nu ai cine sunt sau daca exista in realitate.
Eu mai patesc asa, rar, dar uite ca se intampla.
E ciudat, deoarece se spune ca in vis apar framantarile, gandurile noastre.
Dar eu nu am cum sa ma framant in legatura cu persoane pe care nu le cunosc.
Interesante sunt caile creierului.
E pervers rau subconstientul. Retine tot, e ca un fel de dispozitiv de tip "time-machine". Chiar daca nu ne amintim unele lucruri, ele sunt stocate acolo. Toate experientele, toate informatiile acumulate de noi in viata. Nu se stie cand pot fi de folos.
Dar tot nu inteleg de unde apar persoanele necunoscute, si ce semnifica acestea.
In fine, nu vreau sa ma transform in noul Oreste, asa ca ma opresc aici.
Am spus.

Un nene

2009-06-06T17:06:00.007+03:00

Am iesit ieri de la examenul de Statistica microeconomica.
Cam abatut, nu prea eram eu multumit de ce am reusit sa debitez pe foaie, dar sper intr-un rezultat bun, vorba fostului selectioner al echipei nationale de fotbal a Romaniei, Victor Piturca, inainte de meciuri.
Toata lumea se indrepta spre casa. Eu, ramas asa pe ganduri, mereu fac asta dupa examene, nu stiu exact de ce, probabil e constiinta mea care isi taie venele in timp ce imi spune ca trebuia sa ma pregatesc mai din timp, mai bine; ma trezesc cu un nene langa mine. Nenea era aptiguit.
Initial am crezut ca vine sa imi ceara tigara, sau un leu, sa aiba si el
de o cartela de metrou, sau mai stiu eu ce. Dar nu, el a venit doar sa imi spuna ca ma vede abatut, si era curios de ce. I-am spus de ce, iar el, dupa ce m-a intrebat si daca sunt in sesiune sau la admitere, m-a indemnat sa tac, pentru ca o sa fie bine.
Acum nu va asteptati sa spun ca e un trimis al divinitatii, un mesager.. nu de aceea l-am mentionat, ci pentru faptul ca desi era "derutat", a venit sa ma incurajeze. Vorba aceea, gestul conteaza. Si asa e.. un gest dezinteresat, si sincer. Daca va ganditi bine, nu prea se mai intampla asta in zilele noastre. Acum nu imi ramane decat sa astept sa vad daca avea si gura aurita, sau au fost doar vorbe-n vant ;) .

Mi-am amintit de un alt nene, care m-a abordat tot in fata facultatii. Zicea ca trebuie sa dea un telefon, si bineinteles primul meu gand era la faptul ca o sa aiba nevoie de telefonul meu pentru asta.

Dar acum ca stiu adevarul, ma felicit ca l-am ascultat pana la capat, si nu l-am expediat: el iesise din spital, si voia sa sune acasa, sa comunice ceva important. Dar cu un ochi pansat si afara fiind soare, nu distingea nimic pe ecran, asa ca m-a rugat sa o caut in agenda pe Alina, si sa o apelez, ca sa poata vorbi cu ea.

Pentru asta, mi-a multumit si a vrut sa imi dea bani de o bere. I-am multumit frumos, si bineinteles ca nu am luat banii. Satisfactia ca l-am ajutat era mult peste satisfactia pe care o am cand ragai dupa o bere buna la locul si timpul potrivit. Nu am facut mare lucru, dar il urmaream de vreo cateva minute, si nimeni nu l-a bagat in seama. Asa e in zilele noastre.. sunt atatia lupi in lana de oaie in jurul nostru, incat nu mai facem diferenta.

Inca un nene si am plecat la invatat, sau la fifa, sau la invatat.. hmm.

Asa, un nene care se dadea muncitor pe santier, ceea ce poate si era. Dar nu asta conteaza, ce conteaza e ca imi cerea " un leu sa aiba si el de o cartela de metrou " ( clasic ). Nu i-am dat, eram prea grabit. Mergeam la un examen. Asta era dimineata in cartierul Titan. Dupa examen, vad acelasi personaj, intreband acelasi lucru pe altcineva, in Piata Romana.. adica la 6 statii de metrou departare de unde l-am intalnit initial. Se pare ca nu era ratacit, asa cum sustinea, si ca nu stie cum sa se intoarca in Pipera, unde e santierul. Mama lor de bogatani care isi fac casele taman in Pipera, unde sa nu stie muncitorii sa se intoarca.

Prima data am simtit indignare, si o nevoie primara de a agresa fizic gibonul care mi-a insultat inteligenta. Apoi m-am felicitat ca nu am pus botu'. Apoi am zis ce naiba, am lucruri mai importante de facut, cum ar fi un somn de refacere, asta bineinteles daca nu ma rataceam pe drum.

Diferente

2009-06-04T13:12:00.007+03:00

Acest clip nu e menit sa demonstreze ceva anume, nici nu e menit sa arate ca generatia mea e mai cool sau mai speciala decat cea de acum, pentru ca fiecare prinde vremurile pe care le prinde si le ia ca atare.

Pur si simplu ma gandeam sa reamintesc si altora ceea ce mie imi provoaca nostalgie.

Vremuri fara griji, cu suc de la "TEC", cu guma "Turbo" si mai apoi "Action Man". Cu fotbal, jucat pe teren de zgura sau pe asfalt. Cu tupu, prinsa ori alte jocuri ale copilariei. Cu somn la amiaza, somn pe care il indragesc mult de tot acum, insa pe care atunci nu stiam cum sa il sar.

Cu jocul la "biligau"( :)pentru cunoscatori ), ori cate si mai cate nu ne mai treceau prin cap. Pentru ca eram multi si fiecare avea idei. Eram de aceeasi varsta sau de varste apropiate si la bloc, dar mai ales la "camin" ori "gradinita", unde eram din medii diferite, dar totusi nu erau prea mari diferentele ca sa ne impiedice sa ne jucam. Atunci in afara de niste decupaje cu foarfeca, sau niste peisaje simple de colorat sau desenat pe hartie, totul era o joaca. Acum, la camin, copiii sunt supraincarcati cu informatii inutile pentru varsta lor, parerea mea. Pentru ca daca le place ceva, o sa invete, daca nu, oricum se chinuie, dar ar trebui lasati si ei sa decida, nu sa li se vorbeasca doar in "ingliţ" de la varsta de 3 ani. Mi se pare cea mai mare idiotenie. Dar asta e doar o parere, nu generalizez.

Astazi nu prea vezi copii la joaca, ori pentru ca nu au cu cine, ori pentru ca e prea periculoasa zona. Ori pentru ca parintii prefera sa ii plaseze in fata calculatorului sau televizorului, in loc sa mearga cu ei in parc, sau pe un petic de iarba, sa se joace cu ei fotbal, sau alt joc, dupa preferinta ( asa cum facea tata cu mine si cu fratele meu ). Pana in clasa a XIIa nu am avut calculator acasa. Dar nu regret deloc. Si am inteles repede de ce a fost asa. Pentru ca la invatat nu l-as fi folosit mai deloc, dintr-un motiv destul de simplu: nu prea invatam, iar pentru timpul liber a fost mult mai placut sa ies cu prietenii la fotbal, la bere, la film, decat sa stau in fata calculatorului.

Asa ca fiecare decide cum isi creste copiii, fiecare face cum stie mai bine, nu judec pe nimeni; eu pot doar sa spun ca nu as da pe nimic copilaria de care am avut parte.

Fiind băiet,păduri cutreieram...

2009-06-03T02:10:00.009+03:00

Da, asa e. Nu la figurat, bine poate uneori, dar cel mai mult la propriu.
Pentru ca o mare parte a copilariei mele s-a petrecut la tara.
Intr-un sat, numit Soimuseni, din judetul Salaj. Ultimii 5 km de drum se fac pe drum forestier, cu masina, sau pe carare prin padure, daca o iei la pas.
Asezarea e intre dealuri, si inconjurata de padure. Acolo inca exista fantani si izvoare naturale, cu apa, adica apa pura, nu apa cu clor si fluor si metale grele. Acolo inca se bea lapte, nu apa alba cu 5 lei cutia.
Pana acum 7 ani, pana si painea se facea in cuptor. Mi-e dor de painea aceea. Avea consistenta, asa cum viata avea consistenta acolo. Simteam ca traiesc. De abia asteptam sa ies din casa dimineata.
Sa vad roua care se topeste usor sub razele diminetii. Sa vad ce mai face cainele, ce mai face pisica. Sa merg in padure ore intregi cu prietenii, dupa o noapte ploioasa, la cules de hribe. Va garantez ca doar atat se intampla, si spun asta deoarece astazi poate avea alta insemnatate ideea de a merge in padure.. vezi stirile de la orele 17:00.
Acolo, in acele locuri, am realizat printre altele ce inseamna cu adevarat viata si moartea. Nu va ganditi la vreun scenariu gen Hitchcock, nici nu va imaginati ca urmeaza un tratat filozofic pe aceste teme. Ma refer doar la ipocritii care militeaza pentru protectia animalelor, care ne indeamna sa nu mai consumam produse de origine animala, bla bla.. si ei se indoapa la restaurantele de tip "fasf-food" sau poarta blanuri.
Eu militez doar pentru ideea ca animalele sa fie ferite de chinuri. Pentru ca am vizionat documentare in care animalele erau jupuite de vii.
Cum spuneam, la tara am avut ocazia sa vad cum se taie porcul, sa vad cum eclozeaza puii de gaina, cum ia nastere un vitel, sau cum e conceput, etc. Asa ca ma lasa rece comentariile gen: "vai draga, dar cum sa faci asa ceva? cum sa bagi cutitul in animal?" si respectivii bineinteles ca ingurgiteaza carne la greu. Ei considera ca daca animalul nu sufera atunci cand ei il consuma, nu au nici o vina. Si asa si e, nu au alta vina decat aceea de a se da rotunzi, ca ei nu ca de fapt ca asa si pe dincolo.
Eu am sa port in continuare pantofi de piele, am sa mananc in continuare pui la cuptor, sau friptura de vitel, sau ceafa de porc. Suntem omnivori, si cum spunea fostul meu profesor de educatie fizica de la liceu, "cea mai buna leguma e carnea".
Nu o fi chiar asa, dar ideea e sa militam pentru sacrificarea "umana" a animalelor ( sesizati ironia, va rog ), daca tot tinem sa militam pentru ceva, caci e la moda, si sa nu mai parem socati cand realizam ca bucata de carne pe care o mestecam avea candva un nume.

Nu avem voie...

2009-06-02T17:51:00.004+03:00

Majoritatea dintre noi crestem auzind, in stanga si in dreapta, indemnuri sau sfaturi de genul:
"saluta.. nu manca cu gura deschisa.. nu sorbi.. nu arata cu degetul.. nu injura.. nu fuma.. nu consuma alcool.. nu face sex inaintea casatoriei".. si asa mai departe.
Acu nu ca ma dau eu rotund.. sau ca as fi un rebel.. dar ce s-ar intampla daca toata lumea ar urma intocmai aceste sfaturi? Am trai intr-o lume mai buna?
De pretutindeni suntem amenintati cu sanctiuni.. morale, disciplinare, contraventionale, sau chiar penale, in functie de fapta comisa. Sunt de acord ca trebuie sa existe o anumita ordine si disciplina, ca doar deh, nu suntem animale ( conform reclamei la Ciucas ). Dar daca nu exista un echilibru in tot ceea ce facem, cu toate sanctiunile, societatea se va degrada in continuare.
Exemplu: Anglia.. tara asa zis civilizata, corect?
Asa zis doar, pentru ca o data scapati in afara granitelor, celebrii "hooligans", care la meciurile din tara natala stau ca mieluseii in tribuna, devasteaza tot ce prind in cale.
Bineinteles, nu generalizam. Insa ideea e ca daca ar fi mai putine pedepse, ar fi si mai putine tentatii, pentru ca natura umana e curioasa din fire. Daca ti se spune sa nu deschizi un seif, probabil te vei chinui sa il deschizi cat mai repede. Daca nu ti se spune nimic, nu ii vei acorda importanta.
Asta e lumea in care traim, nu e vorba doar de Romania. Intram si iesim de la metrou prin portite metalice, precum vitele la ferma, gandim si reactionam aparent rational, dar nu vom fi niciodata impartiali, simtim aceeasi placere atunci cand mancam ca si atunci cand avem contact.. ( nu am voie sa zic, nu e voie ).. avem nevoie de jandarmi si la biserica, sau la manastire ( niciodata nu poti sa spui ca esti prea evlavlios, sau ca nu mai ai ceva pacate de bagat in recycle bin, si nu care cumva sa ajunga altu mai repede.. sa pupe poala popii, nu? ).. deci probabil suntem mai animale decat credem. Iar animalele nu pot fi lasate de capul lor. Poate de aia nu avem voie..;)

Prima postare

2009-06-02T03:12:00.006+03:00

De fapt, nu e prima.
Insa momentan sunt in sesiune asa ca nu am inspiratie, iar celelalte simulacre de postari, au trebuit sacrificate.. pentru binele neamului.
Acum doua saptamani, pentru a rupe monotonia, am plecat doua zile la Cluj, pentru a ma revedea cu vechi prieteni din liceu.
A fost ceva foarte obositor, insa de asemenea foarte relaxant.
Am plecat luni seara, am ajuns marti dimineata.. am plecat inapoi spre Bucuresti miercuri dimineata.
Insa ce a contat mai mult a fost ce s-a intamplat intre calatorii.
Acele doua zile nu au insemnat chefuri, bautura si femei :p, ci au insemnat relaxare, la o bere, la o poveste.. lucruri pe care nu le fac des aici in Bucuresti. Aici lumea e mai straina, insa de vina e orasul, nu iti lasa timp pentru nimic. Ideea e ca stand toti in jurul mesei, rememorand intamplari din liceu, si din copilarie, am constatat cat de important e sa socializezi, si sa te identifici cu cei care iti seamana, care iti impartasesc ideile.
Si am realizat, daca mai era nevoie, ca nu conteaza prea mult cat esti de obosit, cati bani ai in buzunar, unde mergi in vacanta, sau daca mergi in vacanta, ce masina conduci ( daca ai asa ceva ), ci e important sa fi impacat cu tine.
Iar cand gandurile nu iti dau pace, stresul te copleseste, te indoiesti de tine, simti ca nu ai motivatie, te simti secatuit.. tot ce iti trebuie e o seara cu prietenii tai.. prietenii, nu acele persoane care te cauta doar daca au nevoie de ceva.
A, si sa nu uitam.. de seminte si de bere.. ;) ( in cantitati moderate, bineinteles, consumul excesiv daunand grav sanatatii )

Striptease

2009-05-12T15:57:00.003+03:00