1 an

A trecut un an de cand mi-am inceput activitatea in blogosfera.. ce pompos suna :D
Asta conteaza mai putin, ceea ce e de apreciat e ca nu am renuntat la blog, chiar daca nu l-am populat prea tare cu articole, si chiar daca nu am foarte multi vizitatori.
Am obiceiul sa ma plictisesc repede, cu atat mai mult cand vine vorba de lucruri mai putin importante.. cum ar fi acest bloguletz.
Nu mi-am propus sa schimb vieti prin intermediul lui, pur si simplu e un fel de jurnal.
Un jurnal de care m-am atasat in timp si la care nu am de gand sa renunt.
Sunt constient ca unele articole sunt bunicele, altele sunt slabe, insa nici nu am pretentia unui jurnalist de clasa, desi, daca ne uitam putin in jur, nici jurnalistica nu mai e ce-a fost.
In plus, comentarii se pot face, dar e important sa se retina ca tot ce e scris aici e parerea mea, nu vorbesc in numele altora.
Am invatat lucruri noi de cand scriu aici.. am invatat printre altele, ca atunci cand editezi un text in format electronic, lasi spatiu dupa semnele de punctuatie. Am invatat ca nu conteaza neaparat sa postezi ceva in fiecare zi. Am invatat ca e o modalitate de a-ti crea o alta identitate.. nu una falsa, dar una prin care oameni total necunoscuti au posibilitatea sa cunoasca o parte din tine.
Ce fac fac pentru mine, nu pentru a cauta aprobarea celorlalti.
Dar daca cineva vrea sa ma cunoasca, poate ca ar fi interesant sa citeasca si cateva texte postate aici. Asta daca vrea sa intre in detalii.
Comunicarea scrisa ofera posibilitatea transmiterii unor mesaje interesante.. mesaje care nu se pot transmite verbal. Cand citesti ce a scris cineva, poti oarecum sa iti imaginezi ce simtea acel om in momentele in care a compus acel text. La comunicarea verbala, se pune accent si pe paralimbaj, astfel cuvintele conteaza mult mai putin in transmiterea efectiva a ideilor.
De aceea, scrisul, in format electronic, sau in format clasic, ramane una din ultimele posibilitati ale noastre de a ne ancora periodic in trecut.
Ce e scris, ramane scris, ramane acolo, e real, exista, e palpabil. Vorbele, se mai uita, se mai rastalmacesc.. dar textul ramane "martor" al trairilor tale din acea clipa.
Fotografia e iarasi o metoda de ancorare in trecut, insa ar trebui sa ii aloc o alta postare.
Dar oricum, ma refer la fotografia clasica, nu electronica.
Tehnologia e buna, pana la un punct.. pana la punctul in care noi incetam a mai fi oameni, si devenim roboti, intram pe modul "pilot automat".
Dar, pana una alta, inainte sa opresc bloc-notes-ul electronic si sa intru in lumea viselor, va salut pe toti cei care ati avut rabdarea sa cititi pana la capat, si va doresc o primavara insorita!