Un nene

Am iesit ieri de la examenul de Statistica microeconomica.
Cam abatut, nu prea eram eu multumit de ce am reusit sa debitez pe foaie, dar sper intr-un rezultat bun, vorba fostului selectioner al echipei nationale de fotbal a Romaniei, Victor Piturca, inainte de meciuri.
Toata lumea se indrepta spre casa. Eu, ramas asa pe ganduri, mereu fac asta dupa examene, nu stiu exact de ce, probabil e constiinta mea care isi taie venele in timp ce imi spune ca trebuia sa ma pregatesc mai din timp, mai bine; ma trezesc cu un nene langa mine. Nenea era aptiguit.
Initial am crezut ca vine sa imi ceara tigara, sau un leu, sa aiba si el
de o cartela de metrou, sau mai stiu eu ce. Dar nu, el a venit doar sa imi spuna ca ma vede abatut, si era curios de ce. I-am spus de ce, iar el, dupa ce m-a intrebat si daca sunt in sesiune sau la admitere, m-a indemnat sa tac, pentru ca o sa fie bine.
Acum nu va asteptati sa spun ca e un trimis al divinitatii, un mesager.. nu de aceea l-am mentionat, ci pentru faptul ca desi era "derutat", a venit sa ma incurajeze. Vorba aceea, gestul conteaza. Si asa e.. un gest dezinteresat, si sincer. Daca va ganditi bine, nu prea se mai intampla asta in zilele noastre. Acum nu imi ramane decat sa astept sa vad daca avea si gura aurita, sau au fost doar vorbe-n vant ;) .

Mi-am amintit de un alt nene, care m-a abordat tot in fata facultatii. Zicea ca trebuie sa dea un telefon, si bineinteles primul meu gand era la faptul ca o sa aiba nevoie de telefonul meu pentru asta.

Dar acum ca stiu adevarul, ma felicit ca l-am ascultat pana la capat, si nu l-am expediat: el iesise din spital, si voia sa sune acasa, sa comunice ceva important. Dar cu un ochi pansat si afara fiind soare, nu distingea nimic pe ecran, asa ca m-a rugat sa o caut in agenda pe Alina, si sa o apelez, ca sa poata vorbi cu ea.

Pentru asta, mi-a multumit si a vrut sa imi dea bani de o bere. I-am multumit frumos, si bineinteles ca nu am luat banii. Satisfactia ca l-am ajutat era mult peste satisfactia pe care o am cand ragai dupa o bere buna la locul si timpul potrivit. Nu am facut mare lucru, dar il urmaream de vreo cateva minute, si nimeni nu l-a bagat in seama. Asa e in zilele noastre.. sunt atatia lupi in lana de oaie in jurul nostru, incat nu mai facem diferenta.

Inca un nene si am plecat la invatat, sau la fifa, sau la invatat.. hmm.

Asa, un nene care se dadea muncitor pe santier, ceea ce poate si era. Dar nu asta conteaza, ce conteaza e ca imi cerea " un leu sa aiba si el de o cartela de metrou " ( clasic ). Nu i-am dat, eram prea grabit. Mergeam la un examen. Asta era dimineata in cartierul Titan. Dupa examen, vad acelasi personaj, intreband acelasi lucru pe altcineva, in Piata Romana.. adica la 6 statii de metrou departare de unde l-am intalnit initial. Se pare ca nu era ratacit, asa cum sustinea, si ca nu stie cum sa se intoarca in Pipera, unde e santierul. Mama lor de bogatani care isi fac casele taman in Pipera, unde sa nu stie muncitorii sa se intoarca.

Prima data am simtit indignare, si o nevoie primara de a agresa fizic gibonul care mi-a insultat inteligenta. Apoi m-am felicitat ca nu am pus botu'. Apoi am zis ce naiba, am lucruri mai importante de facut, cum ar fi un somn de refacere, asta bineinteles daca nu ma rataceam pe drum.