Diferente

Acest clip nu e menit sa demonstreze ceva anume, nici nu e menit sa arate ca generatia mea e mai cool sau mai speciala decat cea de acum, pentru ca fiecare prinde vremurile pe care le prinde si le ia ca atare.

Pur si simplu ma gandeam sa reamintesc si altora ceea ce mie imi provoaca nostalgie.

Vremuri fara griji, cu suc de la "TEC", cu guma "Turbo" si mai apoi "Action Man". Cu fotbal, jucat pe teren de zgura sau pe asfalt. Cu tupu, prinsa ori alte jocuri ale copilariei. Cu somn la amiaza, somn pe care il indragesc mult de tot acum, insa pe care atunci nu stiam cum sa il sar.

Cu jocul la "biligau"( :)pentru cunoscatori ), ori cate si mai cate nu ne mai treceau prin cap. Pentru ca eram multi si fiecare avea idei. Eram de aceeasi varsta sau de varste apropiate si la bloc, dar mai ales la "camin" ori "gradinita", unde eram din medii diferite, dar totusi nu erau prea mari diferentele ca sa ne impiedice sa ne jucam. Atunci in afara de niste decupaje cu foarfeca, sau niste peisaje simple de colorat sau desenat pe hartie, totul era o joaca. Acum, la camin, copiii sunt supraincarcati cu informatii inutile pentru varsta lor, parerea mea. Pentru ca daca le place ceva, o sa invete, daca nu, oricum se chinuie, dar ar trebui lasati si ei sa decida, nu sa li se vorbeasca doar in "ingliţ" de la varsta de 3 ani. Mi se pare cea mai mare idiotenie. Dar asta e doar o parere, nu generalizez.

Astazi nu prea vezi copii la joaca, ori pentru ca nu au cu cine, ori pentru ca e prea periculoasa zona. Ori pentru ca parintii prefera sa ii plaseze in fata calculatorului sau televizorului, in loc sa mearga cu ei in parc, sau pe un petic de iarba, sa se joace cu ei fotbal, sau alt joc, dupa preferinta ( asa cum facea tata cu mine si cu fratele meu ). Pana in clasa a XIIa nu am avut calculator acasa. Dar nu regret deloc. Si am inteles repede de ce a fost asa. Pentru ca la invatat nu l-as fi folosit mai deloc, dintr-un motiv destul de simplu: nu prea invatam, iar pentru timpul liber a fost mult mai placut sa ies cu prietenii la fotbal, la bere, la film, decat sa stau in fata calculatorului.

Asa ca fiecare decide cum isi creste copiii, fiecare face cum stie mai bine, nu judec pe nimeni; eu pot doar sa spun ca nu as da pe nimic copilaria de care am avut parte.