The way girls are..

Acest scurt metraj vorbeste de la sine.
Explica relatiile dintre fete si baieti, prin prisma inocentei copilariei.
Se pare ca majoritatea comportamentelor si tendintelor le mostenim, iar daca nu, le dezvoltam la varste fragede.
Nu degeaba se spune ca personalitatea se dezvolta in proportie majoritara pana la varsta de 5 ani si ca cele mai diabolice fiinte ( ca ganduri, nu neaparat ca fapte ) pot fi tot cei mici, deoarece ei nu au constiinta, nu au discernamant pana in jurul acelei varste. Nu inseamna ca vor avea ganduri criminale.. insa nici nu vor regreta daca din greseala vor arunca o cutie cu vopsea de la etajul doi al unui bloc de locuinte!
Cred ca fiecare dintre noi, baiat sau fata, se poate identifica ori cu personajul principal, ori cu cel secundar din acest film.
Filmuletul e cuprinzator, la obiect.. si mi-a trezit nostalgia.
Iar la sfarsit, desi vom avea impresia ca doar ni s-a confirmat ce stiam despre fete, si ni se va naste in minte ideea ca le intelegem.. avem parte de o surpriza.. "noi" baietii.
Nu noi le intelegem pe ele.. ele ne inteleg pe noi; e ca si in bancurile cu Chuck Norris: nu tu il gasesti pe Chuck Norris, ci el te gaseste eventual pe tine.
Ele ne dau viata, fara ele nu putem trai. Asa ca e si logic intr-un fel ca noi sa nu le intelegem, dar ele totusi sa fie capabile sa patrunda in gandirea noastra practica si uneori destul de simplista.
E, dar pana la urma.. daca se poarta frumos, ne zambesc, sunt recunoscatoare pentru ce facem, si ne mai dau si un pupic.. cine a zis ca am dori mai mult de atat?